Coşug Florin-Ioan

English language
Limba română

Despre mine

Data naşterii: 4 august 1976

Locul naşterii: municipiul Oneşti (fostul municipiu Gheorghe Gheorghiu-Dej, înainte de anul 1989), judeţul Bacău, România.

Religia: Ateism. Citiţi aici propriile considerente care privesc această religie, ateismul, şi ce presupune faptul că mă consider, din punct de vedere religios, un ateu.

Orientarea sexuală: heterosexual.

Starea civilă: necăsătorit, niciodată căsătorit, fără copii, fără glumă.

Obiceiuri: ca orice fiinţă umană normală, nu sunt vegetarian sau vegan, în schimb consum carne; ca orice om care nu este bolnav fizic sau mintal, savurez cafea care nu este decofeinizată, fumez ţigări analogice, şi nu ţigări digitale, electronice, pline de chimicale, întrucât, din ceea ce cunosc eu, tutunul este o plantă, nu un lichid, iar, în plus, beau băuturi alcoolice care nu au fost la dezalcoolizare (în treacăt fie spus, cel care a scos cofeina din cafea şi alcoolul din bere, trebuie să fi avut o minte bolnavă rău tare de tot); iar, ca orice om care nu are creierul spălat sau mintea futută, nu consum mere cu gust de pere şi pere cu gust de mere, ci pepene galben cu gust de pepene galben, vanilie cu gust de vanilie, ananas cu gust de ananas şi cocos cu gust de cocos.

La vârsta de 4 ani şi jumătate am început să citesc, până la acea vârstă învăţând, într-un mod cvasi-autodidactic, literele, pe când alţii fac literele mult mai târziu, după majorat, la facultate; de parcă literele n-ar fi fost făcute. Şi zarurile aruncate.

Mă consider, de asemenea, un autodidact, având un comportament plin de naturaleţe şi civilizat, bun simţ englezesc şi bune maniere în proximitatea persoanelor faţă de care se cuvine să te porţi astfel. Faţă de ceilalţi, care au renunţat la aceste trăsături umane fundamentale – sunt o jigodie de punker, cu furia pacifistului.

Apreciez umorul de bună calitate (acel gen de umor în maniera celor de la Divertis, a lui Seinfeld, M.A.S.H., Married, with Children, a desenelor animate South Park sau Beavis and Butthead, cât şi teatrul insolit, ridicol şi absurd al lui Eugen Ionesco şi Mihail Bulgakov sau povestioarele lui Daniil Harms, parodiile, ca Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb, a regizorului Stanley Kubrick, sau filmele-parabolă, ca Underground, al regizorului Emir Kusturica), precum şi ceea ce adoră francezii, mai degrabă un om de spirit, decât unul foarte cult, iar, din punct de vedere artistic, în general, m-au impresionat curentele umanist şi cel suprarealist, cu reprezentanţi din toate genurile lor, ca Sandro Botticelli, Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Aldous Huxley, respectiv Pablo Picasso, Salvador Dali, Luis Buñuel, etc.

În anul 1983 am început cursurile Şcolii Generale cu clasele I-VIII, Numărul 8, Oneşti, pe care am absolvit-o în 1991, ca şef de promoţie, participând în acea perioadă la multe concursuri şi olimpiade intraşcolare si interşcolare.

În anul 1991, pe când aveam 15 ani, am dat de gust şi mi-a plăcut. Unii încă mai consideră că acest lucru este o problemă. Ar putea fi, însă doar de estetică, deşi greu de crezut astfel de oameni! Atunci am descoperit-o pe prima mea prietenă, chiar dacă inumană, şi anume sticla, o prietenă sugestivă. Aproximativ în aceeaşi perioadă, am întâlnit-o pentru prima dată pe a doua mea prietenă, umană de această dată, pe care am descoperit-o patru ani mai târziu, la vârsta de 19 ani, când a devenit prima mea iubită. În treacăt fie spus, n-am futut nicio sticlă, doar am stârpit alcoolul, fiind un duşman înverşunat al acestuia, pentru ca să nu-l mai văd în faţa ochilor.

Între anii 1991-1995 am frecventat cursurile Liceului teoretic “Dimitrie Cantemir” din Oneşti, secţia Informatică, liceu pe care l-am absolvit cu diplomă de bacalaureat, obţinând totodată calitatea şi certificatul de programator şi ajutor programator, în urma susţinerii unui examen final, cu ocazia terminării liceului.

În anul 1995 am susţinut şi am promovat examenul pentru a frecventa cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, pe care am absolvit-o, de asemenea, în anul 2000, cu diplomă de licenţă.

Deoarece, în acea perioadă, serviciul militar era obligatoriu, după terminarea cursurilor academiei, timp de şase luni, între octombrie 2000 şi martie 2001, am satisfăcut stagiul militar obligatoriu, cu termen redus pentru absolvenţii de universităţi şi academii, în cadrul unităţii militare U.M. 812 Bacău, Jandarmerie, promovând şi examenul final pentru obţinerea gradului de sublocotenent, astfel încât, în acest moment, deţin şi calitatea de Sublocotenent în Rezervă al Armatei Române – Jandarmerie.

La 4 zile imediat după satisfacerea stagiului militar obligatoriu, am început activitatea profesională, primul loc de muncă fiind în cadrul societăţii comerciale S.C. RAFO S.A., din municipiul Oneşti, prima funcţie fiind cea de economist. Puteţi accesa aici CV-ul meu complet, în ceea ce priveşte activitatea profesională. De asemenea, puteţi accesa acest Curriculum Vitae şi pe site-ul web https://www.bestjobs.eu/, la această adresă.

În anul 2010 am susţinut şi am promovat examenul în ceea ce priveşte obţinerea calităţii de Microsoft Office Specialist Expert – Word 2003, (MOS Expert – Word 2003), în limba engleză, primind această certificare internaţională din partea companiei Microsoft.

Încă din timpul frecventării cursurilor şcolii gimnaziale, am început să practic yoga (lucru absolut interzis pe vremea fostului regim comunist în România, înainte de anul 1989), copiind “de mână” un curs al celui mai cunoscut yoghin român (un om care, suferind de paralizie totală şi practicând yoga, a reuşit să-şi revină complet), iar, după transcrierea cursului, l-am folosit ca referinţă pentru a practica eu însumi yoga.

Tot în timpul frecventării şcolii generale, am practicat şi judo, în oraşul natal Oneşti.

În timpul liceului am practicat Qwan-Ki-Do, un stil de arte marţiale chino-vietnameze, dezvoltat de maestrul vietnamez maître Pham Xuang Tong.

Alte sporturi, pe care le-am practicat, sunt fotbalul, în cadrul Clubului Sportiv Şcolar Oneşti, pe parcursul şcolii generale, de asemenea handbal şi baschet – în legătură cu acesta din urmă, fiind cooptat în echipa de baschet a Liceului teoretic “Dimitrie Cantemir”, în vederea întrecerilor inter-liceene, pe poziţia de coordonator de joc (point guard).

Pe perioada frecventării cursurilor Academiei de Studii Economice Bucureşti, între anii 1995 şi 2000, locul pe care l-am îndrăgit (şi continuu să îl îndrăgesc) cel mai mult din Bucureşti, a fost şi a rămas Cinemateca Română, unde am vizionat atât de multe filme pe cât am putut (de artă, clasice şi film cult); ca o scurtă paranteză, pot spune că apreciez foarte mult activitatea unui regizor, Stanley Kubrick, cu origini austriece, româneşti şi ruseşti, pentru faptul că a realizat capodopere în orice gen al artei cinematografice pe care l-a abordat. Aş mai putea spune că în topul preferinţelor se află filmul Călăuza, al regizorului Andrei Tarkovsky – cinefilii înrăiţi ştiu exact de ce, ca şi Crucişătorul Potemkin, al regizorului Serghei Eisenstein; iar, din punctul meu de vedere, fără ezitare pot spune că cel mai complet actor, de neegalat, a fost Charles Chaplin, atât pe marele ecran, cât şi ca om, prin ceea ce a povestit în cartea sa, intitulată Povestea vieţii mele. De asemenea, am urmărit, în acea perioadă, o serie de reprezentări teatrale, având ca protagonişti maeştri consacraţi ai artei teatrale româneşti, şi am citit cu precădere literatură franceză clasică, inclusiv pe magistrul François Villon, întemeietorul literaturii franceze moderne; literatura franceză modernă o citisem înainte. De asemenea, m-au impresionat cele 3 mari capodopere universale în legătură cu paricidul: Oedip Rege, Hamlet si Fraţii Karamazov, ale lui Sofocle, William Shakespeare, respectiv Feodor Mihailovici Dostoievski, analizate şi din punct de vedere psihanalitic de Sigmund Freud, într-una din scrierile sale.

Am fost pasionat, pe parcursul vieţii, atât de latura artistică, cât şi de cea ştiinţifică (atât de ştiinţele exacte, clasice, cât şi de ştiinţele esoterice şi cele de nişă, în egală măsură, precum şi de alte paradigme, care au fost – sau nu – confirmate de-a lungul timpului), cu care am luat contact prin intermediul educaţiei, culturii, al cărţilor şi revistelor de specialitate, precum şi datorită faptului că sunt un autodidact.

În domeniul muzical, am zdrăngănit la chitară, iar genurile preferate sunt muzica clasică (cea preclasică mai ales), jazz şi rock de orice fel, de la hippie la punk, cu interferenţe şi imixtiuni în heavy metal, metal şi alte genuri specifice rock-ului (inclusiv în black metal sau “muzică cu dracul”, aşa cum o numesc mai marii BOR – Bisericii Ortodoxe Române), însă nu exclud şi, totodată, am câteva preferinţe şi din celelalte genuri muzicale, mai puţin muzica pop-disco, care reprezintă, conform criticilor muzicali, cel mai slab gen de muzică dintre cele care au existat vreodată, idee la care ader, şi excluzând total manelele româneşti ale diverşilor contemporani, care, alături de telenovele, reprezintă nu forme de subcultură, ci forma maximă de non-cultură – din punctul meu de vedere, manelele româneşti din ultimii ani, după 1989, nu reprezintă muzică, nici măcar la beţie, aşa cum telenovelele nu reprezintă film -, considerând că, dacă îţi pierzi timpul ascultând şi vizionând manele româneşti din ultimii ani, respectiv telenovele, nu îţi mai rămâne timp material disponibil pentru arta muzicală şi cea cinematografică autentice şi, în general, nu îţi mai rămâne spaţiu şi timp pentru ceea ce înseamnă, într-adevăr, cultură, educaţie, evoluţie şi autoperfecţionare.

Tot în decursul frecventării cursurilor academiei, am luat contact cu operele lui Sigmund Freud şi Carl Gustav Jung, devenind practic îndrăgostit de psihanaliză, care reprezintă hobby-ul meu cel mai pregnant, alături de astrologie, zodiac, chiromanţie şi numerologie. De asemenea, sunt fascinat de ideea de paranormalitate (asemenea celei întâlnite în romanul It, al lui Stephen King), de subconştientul colectiv, intuit şi descris de Carl Gustav Jung, de literatura science-fiction, printre autorii preferaţi numărându-se Frank Herbert şi Stanisław Lem, precum şi de astronomie, teoria spaţiutimp, de diferitele cosmogonii, de istoria credinţelor şi ideilor religioase şi alte teogonii.

Aşa cum am amintit, din punct de vedere religios, sunt un ateu, mai apropiat de religiile orientale, decât de cele vestice, occidentale, considerând arta, cultura, civilizaţia, modul de viaţă şi obiceiurile orientale şi ale extremului orient mult mai fireşti şi mai înclinate spre spiritualitate, decât ceea ce presupune civilizaţia occidentală. Pentru a înţelege punctul meu de vedere cu privire la ateism, la fiinţele umane şi drepturile fiinţelor umane, la animale şi drepturile animalelor, vă invit să citiţi acest articol, pe pagina mea de Facebook, în limba engleză şi, de asemenea, în limba română.

Ceea ce a rămas „pe dinafară”, până acum, este arta fotografică, de care încet, încet, încerc să mă apropii.

Între aceste coordonate principale, descrise anterior succint, laconic şi lapidar, mi-am petrecut o mare parte a timpului vieţii mele de până acum. Iar din când în când, am mai şi iubit – de ce nu? -; vorba poetului, „De ce iubim femeile?”, şi a celuilalt, „Hmmm”.

În rest, sunt un tip care tind să devin în cea mai mare măsură ceea ce potenţial sunt, şi nu ceea ce nu aş putea fi vreodată.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: